Maternitatea din Târgoviște, de grad III, face un nou pas spre îngrijirea prematurilor. După terapia prin muzică, special gândită atât pentru gravide cât și pentru bebeluși, dar și „Biblioteca Bebelușului” creată pentru viitoarele mămici, în secția de neonatologie a fost implementat un program care le permite părinţilor să stea o oră pe zi, împreună cu bebeluşul lor născut prematur, în secţia de terapie intesivă.
Lucrul acesta era, până de curând, interzis părinților. Programul a fost implementat în urmă cu o săptămână împreună cu Asociația „Unu și Unu”.
Astfel, părinții bebelușilor îndelung spitalizați vor putea fi alături de copiii lor, o oră zi, îmbrățișându-i, mângâindu-i, spunându-le povești și încercând să lege cu cei mici o relație sănătoasă încă din primele ore de viață.
Metoda A.T.E.K.K.
Acronimul A.T.E.K.K. (Auditiv, Taktile Eltern Kind Kommunikation) se traduce din limba germană astfel: Comunicare Tactilo-Auditivă Părinte-Copil în Terapie Intensivă.
„Unul din lucrurile pe care îl putem face noi ca părinți atunci când cel mic este la Terapie Intesivă este să îiarătăm că îl iubim, că îi suntem alături. Părinții își pot stimula copilul tactil prin atingerea pielii prin diferite intensități, dar și auditiv, prin vorbit, dezmierdat, cântat, citit sau povestit”, a precizat Corina Croitoru, președintele Asociației Unu și Unu.
A.T.E.K.K. se bazează deci pe principiile stimulării bazale și servește dezvoltării individuale a simțurilor. Părinții își stimulează copiii atât auditiv (prin citit, cantat, povestit, etc.), dar și tactil (prin atingerea pielii în diferite intensități). Aceste doua simțuri sunt, chiar și la cei mai mici prematuri, deja bine dezvoltate. Stimularea se poate face una după cealaltă sau simultan. Cel mai important lucru este comunicarea “nonverbală” (tonalitate, intensitate, liniște), chiar mai mult decât conținutul comunicării.
„Bebeluşii, în primul an, comunică non-verbal, au diferite comportamente sociale prin care semnalează că au nevoie de ceva. Cum ar fi plânsul, gânguritul, zâmbetul. Toate aceste comportamente bebeluşii le transmit pentru că au nevoie de comunicare, cineva să vorbească cu el, să îi zâmbească, să îl ia în braţe”, spune Psihologul Secției Neonatologie, Mihaela Ghercă.
