Guvernul pregătește un proiect de lege prin care să transpună în Codul muncii noi reguli europene ce țin de relația dintre angajatori și salariații lor. Este vorba, în principal, de informarea de la momentul angajării și de unele chestiuni legate de condițiile de muncă. Documentul ar urma să fie aprobat în august 2021 la nivelul Executivului, iar apoi să fie trimis Parlamentului, astfel încât să fie aplicat din august 2022, conform avocat.net.

Concret, în programul legislativ al Guvernului pentru anul 2021 figurează că în vară va fi aprobat un proiect de lege pentru modificarea Codului muncii, care este în pregătire la Ministerul Muncii. Documentul va asigura transpunerea Directivei europene 1.152/2019, care trebuie aplicată în toate statele membre UE începând din vara anului viitor.

  • dacă nu există un loc de desfășurare a activității fix sau principal, trebuie precizat principiul conform căruia salariatul are diverse locuri de desfășurare a activității sau este liber să își stabilească propriul loc de desfășurare a activității (acum se face doar o referire mai vagă la posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri);
  • denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activității profesionale pentru care este angajat lucrătorul sau o scurtă caracterizare ori descriere a muncii (acum se indică numai funcția sau ocupația și atribuțiile postului);
  • durata și condițiile perioadei de probă (acum se face referire numai la durată);
  • dreptul la formare oferit de angajator, dacă există (acum, acest element nu-i trecut în Codul muncii pe lista informațiilor ce trebuie furnizate salariatului);
  • dacă durata concediului de odihnă nu poate fi indicată, trebuie indicată procedura de acordare și de stabilire a concediului de odihnă (acum se indică numai durata);
  • metoda de plată a salariului (acum se informează doar despre periodicitatea plății salariului);
  • dacă modelul de organizare a muncii este previzibil, durata zilei de muncă standard sau a săptămânii de muncă standard a salariatului și orice prevederi privind orele suplimentare și remunerația aferentă acestora și, dacă este cazul, modalitățile privind munca în schimburi (acum se indică numai durata normală a muncii, exprimată în ore pe zi și ore pe săptămână);
  • dacă modelul de organizare a muncii este imprevizibil, principiul conform căruia programul de lucru este variabil, numărul de ore garantate în plată și remunerația pentru munca prestată în plus față de orele garantate, orele și zilele de referință în care lucrătorului i se poate cere să lucreze, perioada minimă de înștiințare prealabilă la care are dreptul lucrătorul înainte de începerea unei sarcini de serviciu (aceste informații nu se regăsesc acum printre elementele obligatorii de informare);
  • în cazul în care este responsabilitatea angajatorului, identitatea instituției sau a instituțiilor de securitate socială care primesc contribuțiile sociale aferente raportului de muncă, și orice protecție legată de securitatea socială furnizată de angajator (nici aceste chestiuni nu figurează acum printre elementele obligatorii).

Din directivă reiese că informațiile care trebuie comunicate obligatoriu salariatului trebuie să fie transmise ori în formă scrisă, ori în formă electronică. Dacă se comunică electronic, informațiile trebuie să fie într-un format ce poate fi salvat și imprimat (plus că va trebui păstrată dovada comunicării informațiilor).

Perioada de probă ar putea fi majorată și reguli pentru munca imprevizibilă

Potrivit directivei europene, statele membre UE pot stabili ca perioada de probă să aibă cel mult șase luni (sau chiar mai mult în unele cazuri).

În prezent, la noi se aplică o perioadă de probă de 90 de zile (trei luni) pentru funcțiile de execuție și de 120 de zile (patru luni) pentru cele de conducere. Evident, nu-i obligatoriu ca perioadele curente să fie majorate, dar este o posibilitate pe care autoritățile o pot lua în calcul.

Tot legat de condițiile de muncă, directiva prevede reguli speciale pentru angajatorii care au un model imprevizibil de organizare a muncii. Astfel, salariaților li se va putea cere să lucreze dacă sunt îndeplinite (cumulativ) aceste două condiții:

  • munca este prestată în cadrul unor ore și zile de referință prestabilite;
  • lucrătorul este informat de angajatorul său în privința unei sarcini de serviciu cu respectarea unei perioade rezonabile de înștiințare prealabilă, stabilită în conformitate cu dreptul intern, contractele colective de muncă sau practicile naționale.