Geo Badea l-a avut coechipier în această expediție pe Alexandru Dobra. Împreună au reușit ascensiunea pe ruta clasică, Creastă Vestică, în aproximativ 7 ore, cu plecare la 3 dimineață de la Refugiul Monte Rosa (2.788m).
Accesul în zona montană înalta a masivului, se face cu plecare din stațiunea Zermatt, folosind trenul cu cremaliera, care ne duce până la Gornegrat (3.100m). Ideal, pentru cei care vor să urce Dufourspitze pe ruta elvețiană, ar fi să coboare mai jos, la Riffelberg (2.585m) și să prindă de aici, potecă pe curbă de nivel ce ne duce la jumătatea ghețarului Gorner.
„Ajunși la baza ghețarului avem două variante, prima, mai lungă și mai circulată, dar cu mai puține urcări, ce traversează ghețarul, iar cea de a două, prin vale, pe lângă lacurile glaciare Ob dem. Optăm pentru cea de a două varianta, care este mai rapidă, dar mai puțîn umblată și cu mai multe urcușuri. Ajungem la Refugiul Monte Rosa, o cabană în toată regulă cu absolut toate utilitățile necesare unei cabane montane. De pe terasă și sala de mese a acestuia, priveliștea spre Matterhorn și vârfurile din preajma, este superbă. Ne odihnim, după lungul drum șerpuind printre crevase și grohotisuri imense”, spune Geo Badea.
Primele pante sunt lejere, însă după ce aproximăm jumătatea traseului, înclinarea începe să se accentueze.
Sub prima pantă, grupul de francezi, se retrage. Ajungem în sectorul mai tehnic al crestei unde se retrag și elvețienii, considerând că este prea lungă și prea anevoiosa partea finală spre vârf.
Creasta somitala a muntelui Dufourspitze, are trei porțiuni mai delicate, prima care este mai scurtă și nu foarte dificilă, cea de a două, o pantă mai abruptă de aproximativ 200m, și partea finală spre vârf, care este cea mai tehnică și mai ascendentă.
„Rămași singuri pe această parte finală de creastă, nu ne grăbim, fiindcă avem suficient timp, însă ne displace faptul că trebuie să ne retragem tot pe aici. În jurul orei 10.00 ajungem pe vârf. Poze și puține vorbe, știind ce ne așteaptă. Se așază rapid și ceață, care crește și mai tare disconfortul. Ușor, ușor, reușim să ajungem la pantele mai domoale și, într-un final, la refugiu. Nu zăbovim prea mult și o luăm la vale spre Zermatt. Concluzia: un munte superb, un traseu de vis, însă foarte lung, cu diferența de nivel prea mare. Mulțumim Primăriei Municipiului Târgoviște pentru susținere”, a adăugat Geo Badea.
