Organizația Națiunilor Unite consacra în 1991 ca ziua de 1 octombrie una internațională a persoanelor vârstnice.
Organizația Națiunilor Unite consacra în 1991 ca ziua de 1 octombrie una internațională a persoanelor vârstnice.
Adunarea Generală a ONU adopta rezoluția 46/9, ale cărei principii consacră dreptul celei de-a 3-a generații la hrană, condiții de locuit și îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieții personale și profesionale, dreptul de a se exprima și de a participa în activități sociale după pensionare, precum și accesul la oportunități de învățare adecvate vârstei.
La nivel european, sărbătoarea are menirea de a sensibiliza opinia publică și autoritățile țărilor membre asupra faptului că speranța de viață a cetățenilor europeni este în continuă creștere și că, în același timp, aceștia îmbătrânesc în condiții mai bune de sănătate – oportunități pe care societatea ar trebui sa le valorifice.
Principiile ONU și obiectivele Planului Internațional de Acțiune privind Îmbătrânirea sunt dezvoltate de Uniunea Europeană într-un registru adaptat tendințelor demografice actuale, punându-se accentul pe îmbătrânirea activă, prin care persoanele vârstnice sunt încurajate să rămână, cât mai mult timp posibil, în câmpul muncii pentru a-și împărtăși bogata experiență profesională și de viață, să joace în continuare un rol activ în societate, în comunitate și în propria familie, să ducă o viață cât mai sănătoasă și împlinită.
În plus, într-o societate în care numărul persoanelor vârstnice este în creștere continuă, îmbătrânirea activă este direct corelată cu solidaritatea dintre generații.